După 2 ani și 6 luni, contractul lui Edi Iordănescu pentru postul de selecționer al României a ajuns la final. Vor veni acum nenumărate bilanțuri statistice, de la numărul jucătorilor debutați de el la prima reprezentativă până la bornele atinse în acest mandat. De la grupa câștigată fără eșec în drum spre EURO 2024, până la câștigarea grupei de la turneul final, cu Belgia, Ucraina și Slovacia. Prin cea mai categorică victorie all-time a României la un turneu final, mondial sau european, acel 3-0 copleșitor cu Ucraina la Munchen…
Dar, dincolo de cifrele accesibile, ProSport îți prezintă acum în exclusivitate un altfel de bilanț al mandatului Edi Iordănescu. Unul compus din informații venite dinspre vestiarul naționalei, de la tricolori! De unde am plecat, unde am ajuns, de fapt, și cu ce rămânem după acești doi ani și jumătate cu Iordănescu selecționer, din perspectiva fotbaliștilor?
Edi Iordănescu a construit un grup la echipa națională. E cel mai simplu de spus și chiar o spun toți românii acum, dar a fost poate cel mai greu de făcut. Unul din secretele reușitei vine din vestiar:
Noi am devenit o familie, o știe toată lumea, dar nu știu dacă poți să spui că Edi a fost tatăl sau fratele mai mare. A fost când așa, când așa, Tocmai asta a fost tare, că a știut mereu când să se lase aproape de noi, și când să ne ducă el unde trebuie. E momentul să se afle că pe cei mai mulți ne-a ajutat și la cluburi, s-a implicat total lângă cei care aveam probleme, chiar și personale, n-a fost o relație de simplu antrenor-jucător la lot. A fost o relație permanentă, ca să zic așa”
Cât despre „Generația de Suflet”, alt tricolor mărturisește că realitatea e mult mai complicată decât pare prin sintagma-simbol promovată de selecționer:
A contat mult nucleul de la EURO U21 din 2019, plus faptul că mulți ne cunoaștem din perioada în care fost colegi la Viitorul. Dar ce a reușit Edi și ne-a mirat și pe noi e cum a ne-a strângs la un loc deși venim, de fapt, din multe părți. Adică îi ai pe Stanciu, Alibec, Niță, Bancu, Mogoș, fiecare cu vârsta lui și nu toți apropiați înainte. Apoi ai Marius Marin, Rațiu, vin Racovițan, Bîrligea, multe zone diferite, vârste, și uite că am ajuns nu doar să ne înțelegem perfect, ci și să livrăm pe teren!”
Ceea ce le-a transmis efectiv Edi Iordănescu jucătorilor a fost esențial. De la discursurile motivaționale din vestiar, devenite deja celebre prin intermediul documentarului realizat de FRF, până la discuțiile individuale și de grup din cantonamente. Prin analiza adversarilor și pregătirea ședințelor de antrenament.
Când el vorbea de forța grupului, de valori și de alte lucruri din categoria asta, toată lumea râdea de noi. Dar noi chiar simțeam zi de zi că începem să creștem tocmai prin lucrurile astea. Cum se spune, era limbă de lemn până atunci, dar la noi devenea realitatea. La pregătirea meciurilor, marele avantaj a fost că a știut prezinte chiar ce trebuie. Cum e el, obsedat de detalii, de analiză, strângea atât de multe informații dar apoi ne dădea țintit lucrurile de care aveam nevoie. De atâtea ori am vorbit după meciuri: incredibil, uite, fix ce am lucrat, fix ce știam, fix ce soluții pregătisem!”
O altă nuanță importantă, din partea unui veteran al vestiarului tricolor:
„Am simțit de la început că va fi un drum greu dar un drum bun. Pentru că Edi, din prima a venit și a spus că e meritul lui Cosmin Contra, lui Mirel Rădoi, pentru lucrurile bune pe care le avem doar că trebuie să facem un salt, să trecem într-o etapă superioară. Nicio secundă n-a dat vina pe ce a fost în trecut, ba mai mult, mereu le-a scos în față meritele selecționerilor dinainte. La noi e cam rară treaba asta, e chestie de caracter”
Edi Iordănescu s-a pus permanent scut în fața jucătorilor, individual și ca echipă, indiferent de rezultatele de moment ale naționalei. A făcut-o public, ținându-și practic o promisiune pe care o făcuse de la bun început în fața tricolorilor. Asta i-a impresionat pe jucătorii naționalei și le-a câștigat recunoștința. Însă altceva i-ar fi lăsat mască:
„Normal că mergi altfel la luptă când vezi că mereu, dar mereu, el se pune scut în fața ta și la jigniri, și la atacuri, și la orice. Dar ce cred eu că a fost prea ușor trecut cu vederea e câte a putut să înghită și să accepte în acești ani fără să explodeze. Eu mă așteptam să iasă până la urmă în vreo conferință și să facă scandal, la câte s-au scris și spus la început. Dar uite că s-a ținut tare. Noi chiar vorbeam că poate se abține tocmai ca să nu ne facă nouă rău”
Dincolo de mărturiile tricolorilor, în completare, câteva câștiguri fotbalistice evidente după cei doi ani și jumătate cu Edi Iordănescu selecționer. Nu la nivel de cifre, am stabilit că nu ne interesează asta acum și aici. Cumva, prin ochiul peluzei.
Întâi de toate, acceptând și norocul pe care și l-a atras prin curaj, Edi Iordănescu s-a consacrat drept un antrenor cu fler formidabil pe banca României, dublat de asumarea unor decizii grele. Câteva exemple relevante:
România și-a fixat un cuplu de stoperi Burcă-Drăgușin pe care Iordănescu l-a capacitat la maximum.
Fotbaliștii care nu jucau la cluburi din motive diferite au fost la națională, cu Iordănescu, la un nivel neașteptat de bun, fie constant, fie în momente decisive. Exemple: Rațiu, Ianis Hagi.
Iar tricolorii au renunțat la individualitate în teren și au funcționat ca rotițe eficiente. Vezi aportul defensiv al lui Florinel Coman. Suferința a devenit mod de lucru în teren iar rezultatul comun a bătut orice exercițiu steril de auto-promovare din partea jucătorilor
Ce am câștigat noi, românii din tribune, la final, în această vară? După aproape un deceniu n-am mai căutat telecomanda, ci inima. La imn.
Apoi, așa cum detaliam aici, am trăit cea mai diferență din istoria naționalei între performanța obținută și resursele avute la dispoziție.
După doi ani și jumătate, în ciuda parcursului de excepție, naționala României a rămas o echipă cu dificultăți în fața porții. Nu avem un atacant central golgheter, iar aici nu e vina lui Iordănescu, ci devine parcă un dat al fotbalului nostru. Nu avem eficiență și nici un registru amplu de mijloace prin care să transformăm în gol ceea ce, altminteri, am reușit să învățăm să producem.
Ne lipsește flerul decisivi, simțul reponsabilității transformat în concretețe pozitivă acolo, în fața porții. N-ai cum să nu te gândești, dincolo de preliminarii, ce s-ar fi întâmplat dacă Man, Mihăilă sau Rațiu, aproape de portarula advers, marcau la 0-1 cu Belgia. Sau dacă, în minutele bune de joc ale României cu Olanda, din start de meci, găseam drumul scurt spre gol. Poate nu se schimba nimic. Și totuși…
În noiembrie 2023, ProSport dezvăluia AICI în exclusivitate episoadele incredibile care au dus la transformarea României dintr-o națională a amărăciunii într-o câștigătoare de grupă în drum spre EURO 2024. Acum, la final de mandat Edi Iordănescu, iată top 5 replici obținute de noi care rămân emblematice pentru parcursul naționalei din ultimii doi ani și jumătate:
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER